Încleştarea

Auzi strigãtul de disperare?
Te afundã, te frãmântã,
Îţi mãnâncã toatã fiinţa,
E ca un sunet,
Te strigã!
Nu te cheamã, ci te macinã

Strigãtul acela nu se numeşte,
Ci se rãspândeste
E o nimicire a spiritului tãu.
Nu se mulţumeşte să te macine,ci
Să te consume ca pe un nimic.
Se aşterne ca o pătura subţire
Şi deodată te disipă.