Dualys

A evolua,a stagna
A fi curajos,a abandona
A analiza,a imagina
A cerceta,a crede
A iubi,a uri
A fii prostit ,a subintelege
A bate,a bate in retragere
A suferi,a fii in extaz
A ajuta,a fii nepasator
A comunica,a nu vorbi
A mistifica,a releva
A suporta consecintele,a fugi de acestea
A tine ranchiuna,a ierta
A bulversa,a fii greu de impresionat
Dualitate contra unificare
Intelegere sau conflict
Stanga si dreapta
Ying si Yang unificat
Unifys yourself.

Inferno

Simti stransoarea ce te prinde?
Te sufoca
Te cuprinde?
Se largeste sa te lase sa respiri
Doar un pic.
E un semtiment de amagire
Din care se hraneste
Pentru a-ti absoarbe energia vitala.

E desert
E nimic
E pustiul mintii tale
E negura timpurilor
Vantul sufocant se plimba
In jurul tau

Simti ca vrei sa evadezi
Arsita gandurilor negre te sufoca
Vrand sa te incerce
E un test
Ce sa faci?
Simti ca vrei sa zbieri
Inlauntrul tau

Dar oare poti?
Se distreaza
Vazandu-te cum
Te zbati in acest joc

Fiecare e pentru el
Acea suma a negrului din vid
Si tu care incerci sa scapi


E o lupta a incercarilor
Una de supravietuire
Aaaa!spui tu
Vrand sa coplesesti
Cu ultima farama de energie
Acea nimicire
Care ti ameninta fiinta.

Eul tau se zbate
Sa scape
E o runda
Mult prea colosala
Se simte sudoarea zbaterilor tale
Iar acel nimic,vidul din tine
Iti arunca o privire de superioritate
Vrand sa te scoata din minti

E alegerea ta ce vei face in continuare
E greseala ta ca n ai putut controla
Acel vid al intunecimii tale
Si acum platesti pretul suprem

Ce vei face cand te epuizeaza?
Foloseste ultima licarire
Si doboara vidul
Doar daca acesta nu te doboara primul.

Încleştarea

Auzi strigãtul de disperare?
Te afundã, te frãmântã,
Îţi mãnâncã toatã fiinţa,
E ca un sunet,
Te strigã!
Nu te cheamã, ci te macinã

Strigãtul acela nu se numeşte,
Ci se rãspândeste
E o nimicire a spiritului tãu.
Nu se mulţumeşte să te macine,ci
Să te consume ca pe un nimic.
Se aşterne ca o pătura subţire
Şi deodată te disipă.

Zburǎtorul

Am o pereche de aripi rupte
Împrǎştiate în ceaţa întunericului

Aceasta e consecinţa curiozităţii mele
Intrând într un teritoriu nemarcat
Interzis tuturor oamenilor
Vrând să explorez limitele fiinţei mele
Ţintind sǎ zbor cât mai departe posibil
Din graba zilnică a acestei lumi.

S-ar putea să găsesc ceea ce caut
Chiar sub nasul meu fără să ştiu
Fără ajutorul aripilor mele.

Cu toate acestea îmi continui cãutările
Până găsesc răspunsul superior
Aceasta e raza de speranţǎ care mǎ ajutǎ
Sǎ îndepărtez umbra întunecată a acestei lumi


10% e de ajuns pentru a da tuturor

Mi-am vindecat aripile
Acum pot să zbor oriunde
O să mă poarte dorinţa
Din dedesupturile întunecate ale omului
Deasupra speranţei umane.

Petic de speranţă

Vântul adie în chemarea ta,
Suflul său te îmbie
Să fii acelaşi suflet liber,
Sǎ colinzi dealurile speranţei,
Sǎ fii una cu universul gândurilor tale.

E un privilegiu
Sǎ te poţi descoperi
Într-o mie de feluri,
Ajungând mereu la tine
La libertatea şi frumuseţea,
Care zac în al tǎu spirit.

Chemarea e un dar,
Chemarea e nelimitatǎ,
Chemarea resurselor tale interioare
Ele sunt nebǎnuite şi ascunse,
Ieşind la ivealǎ în momentele cheie,
Ca o împlinire a legǎturilor tale spirituale.

E o fantezie indreptatǎ cǎtre bucurie,
Însǎ aşteptarea face ca
Resursele sinelui tǎu
Sǎ explodeze metodic
În momentele de nelinişte şi de restrişte.

Vântul chemǎrii ţi-e favorabil
Doar dacǎ tu vrei sǎ se împlineascǎ.

Umbra nopţii

Un cer negru
Se-ntinde în a ta visare
E ca o furtună
Desprinsă din natură
Vrea să te prindă
Dar tu nu te lăsa pradă



Degeaba încerci să scapi
Te-a prins în gheare
Nu poţi scăpa
Totul e-n zadar.


Urâtǎ situaţie
Of! Dar tu nu te lǎsa pradǎ întunericului.

E nimic
Un scurt timp
O uitare
Un grăunte fin de nisip


Prea tristă e libertatea
În vreme de-ntuneric
O picăturã pe pãmânt
Un lucru trist
O lacrimă
Şterge-le!

Extaz

Văd un vis
Ce mă poartă spre paradis
Nu e-o sclipire
De amintire
Nici o frântura de memorie
E tunelul înţesat cu lumini vii
Ce te cheamă precum melodia sirenelor
Nu-i poţi rezista
Chemarea e-o adiere vie
Care te îmbie
La păcate nemăsurate
Pământeşti insă fireşti.Tot ceea ce poţi face este
Să te scalzi în a sa înmiresmare
Plină de savoare şi pură naturaleţe.
Îmi pare un vis
Fără cuprinsFără de sfârşit sau de început
Nu-l poţi măsura şi nici denumi.
Aşteaptǎ sǎ te cuprindǎ
Sǎ te surprindǎ
E precum un curcubeu
Însã mult mai mult
E tot ceea ce vrei sã fie
Ţie îţi este dăruit
Nu fi uimit
Trăieşte clipa
Simte-l fǎrǎ întrebări.(Aceste-s de prisos)
Ele distrug clipa
O ucid fără milă
Deci să nu te pierzi în a sa manifestare
Sau poate e-un capriciu
Să te-mbeţi cu-al său nemăsurat deliciu.
Totul ţine numai de dorinţa fiecăruia.

Buna seara

Acesta e un blog dedicat poeziei de orice fel in special cea postmodernista(nu accept limbaj vulgar sau obscen).Pe acest blog o sa postez o parte din poeziile mele si puteti posta si voi .Astept parerile voastre despre poeziile mele si nu ezitati sa va scoateti la iveala talentul